8 martie, falsa imagine a femeii
Activitati - Comunicate de presa

Originile acestei zile închinate femeii încep să devină din ce în ce mai cunoscute. 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Clara Zetkin, o activitistă socialistă din Germania, propune, în anul 1910, să fie aleasă la nivel internaţional o zi dedicată în mod special femeii. Acest lucru a avut ecou, astfel că prima sărbătorire a femeii emancipate a avut loc la 8 martie, în anul următor şi de atunci, în mod total greşit, până în zilele noastre.

Paradoxul face că ceea ce se dorea să fie o zi internaţională a femeii, a fost îmbrăţişată doar de ţările socialist-comuniste. Cu toate că România a fost reticentă în a adopta o festivitate care nu este în acord cu credinţa şi tradiţia creştin-ortodoxă, în ultimii ani (şi uităm că sunt 23 de ani de când am scăpat de cel mai anti-creştin regim din istorie) desfiinţăm cu o uşurinţă de necrezut tot ceea ce strămoşii şi moşii noştri au păstrat cu sfinţenie.

De la bun început până astăzi ziua de 8 martie a fost anticreştină, antihristică, apostată, antisocială, pierzătoare de suflete. În această perioadă, prin toate mijloacele posibile (televiziune, internet, reviste, centre comerciale) suntem îndemnaţi la încălcarea postului şi la sfidarea lui Dumnezeu.

Şi dacă ţinem atât de mult la luna inaugurală a primăverii, să ne aducem aminte că poate cea mai de seamă „ofertă festivă” creştină de cinstire a femeii şi a „eternului feminin” este marele praznic al Bunei Vestiri (25 martie), cînd Sfânta Maria – icoană sublimă a feminităţii, reunind tainic în sine însăşi maternitatea şi fecioria – este înştiinţată de îngerul Domnului că va naşte pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu, iar ea se smereşte şi rosteşte îngerului vestitor: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.

Dar zile potrivite de cinstire a femeii nu lipsesc nici în restul anului bisericesc. Dacă vrem să ne arătăm dragostea, admiraţia, respectul faţă de femeie (dincolo de comportamentul delicat de fiecare zi), o putem face cu precădere şi în Duminica Mironosiţelor (a treia duminică după Sfintele Paşti). Femeile Mironosiţe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât înainte, cât şi după moartea Sa şi au vestit pentru prima dată că El a Înviat din morţi. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt „cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui” (Matei 28, 18). „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte întâmpină Biserica femeia. Alte prilejuri festive sunt Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Naşterea Domnului (25 decembrie). Toate aceste mari sărbători creştine sunt apoteoze sfinte ale feminităţii.

 Femeile creştine nu s-au identificat niciodată cu feministele. Sfatul părintelui Justin Pârvu, duhovnicul de la Mănăstirea Petru-Vodă din Neamţ, se cade să dăinuie mereu în inimile şi minţile noastre: „Soluţia este întoarcerea la tradiţie”. Trebuie să conştientizăm cât mai repede cu puţinţă faptul că toate aceste viclene ocazii ridicate la rang de „mari sărbători” (Valentine’s Day, Halloween, 8 martie) nu au nimic de-a face cu fiinţa noastră, cu spiritul poporului nostru.