Tratament cu ceapa contra racelii
Activitati - Comunicate de presa

CeapaIn 1919 cand gripa a  ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.

Doctorul a ajuns la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa. 

Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon.. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa)

Citeşte mai mult... [Tratament cu ceapa contra racelii]
 
ÎNVĂȚĂTURI CORECTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE DESPRE POSTURI ȘI ZILELE DE POST
Activitati - Comunicate de presa

Care sunt cele 12 vineri din an care se țin; ce semnificație au?

Cartea cu cele 12 vineri din an este o carte apocrifă, nu este recunoscută de sfintele sinoade și nu trebuie luată în serios. Oricare ar fi ziua de vineri în care postim, postul nostru este bine primit de Dumnezeu.

Vasele care au fost folosite la mâncare de dulce, se pot folosi la mâncare de post?

Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce se spală bine și se pot folosi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite (schimbate).

Există Postul Maicii Domnului de 12 zile pe an afară de 1-14 august? 

Afară de postul pe care îl știm de la 1 la 14 august, nu există alt post al Maicii Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră sâmbetele și duminicile și chiar unele sărbători, acela nu a fost creștin ortodox, pentru că în sâmbete și duminici nu se ajunează, și cine ajunează sâmbăta și duminica și în sărbători nu respectă canoanele și în loc de fapta bună se socotește păcat.

Copiii, de la ce vârstă să țină post, posturi întregi, miercurea și vinerea?

E bine să se obișnuiască copiii cu postul de mici, dar tot așa, de la caz la caz; nu putem să impunem celor bolnavi, mai anemici, rahitici, pentru care mâncarea este un medicament.

Femeile însărcinate au voie să mănânce de dulce în post? 

Femeile fie însărcinate, fie lăuze sau alăptând au dezlegare să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului și sănătate.

Ținem post în deplasări de serviciu, armată, spitale sau stațiuni? 

În acest caz faceți tot ce se poate ca să țineți miercurile și vinerile; cei din stațiuni și spitale pot posti numai dacă nu sunt grav bolnavi și dacă nu fac un tratament mai tare, mai greu, care necesita hrană. Iar cei din armată, concentrați, aceștia mănâncă ce li se dă. Trebuie să evitam pe cât se poate să avem bilet la stațiune în timpul posturilor.

Ce dezlegări sunt în posturi? 

Doar cele menționate pe calendarul creștin ortodox cumpărat de la biserică.

Postul iartă păcatele.

Postul nu iartă păcatele, ci le iartă Hristos prin preot în Duhul Sfânt. Postul face parte din curăţia trupească, iar iertarea păcatelor din curăţia sufletească. Cine nu ţine post la tinereţe va ţine regim la bătrâneţe!

Mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce în zi de post, decât să o mănânci. 

Aceste vorbe circulă mult prin popor şi mare păcat fac cei ce le rostesc oprindu-i pe alţii de a posti. Sa luăm un exemplu: dacă două persoane poftesc a jefui o bancă, nimeni nu-i poate pedepsi. Dacă însă au făcut-o, vor primi în mod sigur ani grei de puşcărie. La fel este şi în cazul nostru: a pofti la mâncăruri este numai ispită; a mânca de dulce în post înseamnă călcarea rânduielilor postului. Însă aceste vorbe (mai păcat este să pofteşti decât să bagi în gură), vin de la cuvintele Mântuitorului cu referire la adulter (curvie): „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu săvârşeşti adulter. Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5;27-28).

Lunea este postul Maicii Domnului. 

Nu există nicăieri scris că lunea este postul Maicii Domnului. Conform cu porunca a doua a Sfintei Biserici Ortodoxe zilele de post rânduite sunt miercurea şi vinerea, pentru ca miercuri a fost vândut şi vineri a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Postul de luni este facultativ şi deci va fi ţinut numai de acei creştini care au anumite necazuri, pentru împlinirea unor dorinţe sau alungarea ispitelor. Cel mai bine ar fi dacă l-ar ţine dumnealor cu binecuvântarea preotului duhovnic, căci altfel pot cădea în păcatul mândriei şi şi-au pierdut astfel toată plata. Cei care au corpul (organismul) sănătos pot posti. Postul de lunea nu este obligatoriu cum e cel de miercuri și vineri. Este însă de folos.

Este păcat să mâncăm de dulce după ce ne-am împărtășit în acea zi?
Dacă mai este încă post, desigur ca nu-i bine. Dacă însă postul s-a terminat, putem mânca de dulce. De exemplu dacă suntem în postul Adormirii Maicii Domnului care ține între 01 și 15 august și ne împărtășim pe 6 august de Schimbarea la Față, trebuie să continuăm postul. Dar dacă ne împărtășim pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului, putem mânca de dulce.

Putem face pomană de dulce în posturi sau în zilele de post? 

Nu, nicidecum. Așa ceva nu se mai numește pomană, ci chiar este păcat.


„Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. (Matei 17;21)
„Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrânează poftele nesăturate, curățește și înaripează sufletul”. (Sf. Ioan Gura de Aur)
 „Postul este lucrul lui Dumnezeu, că Lui nu-i trebuie hrană. Este viață și petrecere îngerească”. (Sf. Simeon al Tesalonicului)

Sursa


 
Mănăstirea Putna şi pământul de sub mormântul Sfântului Ştefan cel Mare. O judecată neterminată
Activitati - Comunicate de presa

Poate ar trebui să le cerem reprezentaţilor Direcţiei de Finanţe Suceava să-şi cureţe conştiinţa cu care acţionează ca mandatari ai statului român – adică ai noştri ai tuturor – şi fie să înceteze această campanie nedreaptă, fie să lase locul unor oameni mai demni decât ei!

Manastirea-Putna.jpg


Dacă la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de anul acesta, 21 mai 2012, aminteam românilor cum Mănăstirea Putna este nevoită să se judece încă cu statul român pentru cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii – cuprinzând biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele şi dependinţele anexe –, iată că acum apar primele rezultate îngrijorătoare ale acestei judecăţi. Precum se ştie, Mănăstirea Putna şi-a câştigat proprietatea terenului dăruit de Sf. Ştefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011, intabulându-se în cartea funciară la 20 iulie 2011 şi radiindu-se astfel statul român intabulat abuziv în urma decretului 273/1949.

„Nu poţi veni la tribunal fără să ai hârtiile pregătite”

Deşi nu s-a prezentat la nici un termen, Direcţia de Finanţe Publice Suceava a introdus o contestaţie în anulare împotriva hotărârii Putnei abia la cinci luni de la pronunţarea ei, mai exact la 7 decembrie 2011. Aceasta în condiţiile în care Codul de Procedură Civilă stabileşte că o contestaţie trebuie depusă în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă a hotărârii, sau cel târziu un an de la data rămânerii ei irevocabile. De altfel, oricine este citat într-un proces trebuie să-şi arate interesul în primul rând prin prezentarea în faţa instanţei de judecată şi susţinerea propriilor argumente la timpul şi locul potrivit. Este just să uzezi de căile extraordinare de atac (contestaţie în anulare sau revizuire) abia după ce ai depus tot interesul şi efortul, în mod sincer şi onest, în cadrul judecăţii propriu-zise (fond, apel sau recurs). Există o rânduială firească a lucrurilor în justiţie, precum există o rânduială firească a mersului la biserică, a organizării muncii şi a oricărei activităţi umane în general. Nu poţi face lucrurile mari înainte de a le fi făcut pe cele mici. Nu poţi veni la tribunal fără să ai hârtiile pregătite, tot aşa cum nu poţi veni să te împărtăşeşti la biserică fără să fii pregătit sufleteşte prin post şi spovedanie. Nu poţi cere să te împărtăşeşti după ce s-a terminat Sfânta Liturghie, fiindcă nu te-ai încadrat în timpul liturgic. Tot astfel, chiar dacă sistemul de justiţie lasă anumite portiţe, nu este firesc să ceri redeschiderea judecăţii după ce nu te-ai prezentat la nici un termen la care ai fost citat. Aceste portiţe sunt lăsate ca derogări excepţionale pentru oamenii de bună credinţă, nu pentru cei care la folosesc cu viclenie şi contrar spiritului legii.

Cu toate acestea, completul de judecată al Tribunalului Suceava a considerat că cererea Direcţiei de Finanţe Suceava a fost introdusă în termen legal, respingând astfel excepţia tardivităţii – adică a acţiunii care depăşeşte termenul stabilit – invocată de Mănăstirea Putna. În 18 octombrie 2012, instanţa a respins şi celelalte excepţii invocate de noi – lipsa calităţii procesuale active şi a calităţii de reprezentant – vizând procurile defectuoase şi neconforme procedural prin care Ministerul de Finanţe a împuternicit Direcţia de Finanţe Suceava, respectiv consilierul ei juridic, să îl reprezinte în justiţie. Instanţa a hotărât în final ca judecata să fie continuată în ziua de 8 noiembrie 2012, ora 9.00, din păcate chiar de praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Atunci se va trece la discutarea pe fond a argumentelor prezentate de Direcţia de Finanţe în contestaţia sa, chiar şi a celor absurde – precum acela că Mănăstirea Putna „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, sau că cele 14 hectare de teren ale Putnei „aparţin domeniului public al statului”. Acest ultim argument repetat cu insistenţă se bazează exclusiv pe o tentativă anterioară de înţelegere amiabilă între Mănăstirea Putna şi statul român, prin care acesta din urmă ar fi trecut de facto terenul Mănăstirii Putna în domeniul său public, urmând ca de acolo să-l transmită Putnei în folosinţă gratuită şi apoi în proprietate, prin hotărâre de guvern. Însă această convenţie-artificiu propusă de statul român a fost încălcată tot de el, statul mulţumindu-se doar să treacă vatra Putnei în domeniul său public, fără s-o mai transmită apoi în proprietate definitivă. În aceste condiţii ne-a devenit clar că singura posibilitate de a face dreptate este de a obţine terenul mănăstirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, nesupusă capriciilor regimurilor politice.

„Cerem tuturor românilor cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi”

La începutul acestui an ne întrebam dacă reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Suceava – directorul executiv (Petrică Ropotă), şeful serviciului juridic (Elena Dan) şi consilierul juridic (Cătălin Dascaliuc) – acţionează din neştiinţă sau cu rea-credinţă. Ne întrebam dacă înţeleg pentru ce luptă, şi dacă s-au gândit la dreptatea unei acţiuni care urmăreşte să ia terenul pe care stă mormântul lui Ştefan cel Mare din proprietatea ctitoriei acestuia – Mănăstirea Putna. Sau poate că urmăresc să repună pe picioare un decret-lege abuziv al regimului comunist, Decretul 273/1949, prin care multe biserici şi mănăstiri din Bucovina s-au văzut deposedate de pământul de sub ele, la nivelul cărţilor funciare. În acest scop, folosindu-se cu rea-credinţă de toate portiţele pe care sistemul legislativ le-a creat pentru oameni oneşti, din decembrie 2011 şi până în prezent, reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Suceava au înaintat acţiune după acţiune împotriva hotărârii Putnei, folosindu-se de toate căile extraordinare de atac aflate la îndemână: contestaţie în anulare, revizuire (cu termen în 10 decembrie 2012), suspendare provizorie a executării şi chiar strămutare, cerând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trimiterea cauzei la o altă instanţă şi repornirea de la zero a judecăţii.

În aceste condiţii, ce valoare mai au declaraţiile de pace făcute de juriştii Direcţiei de Finanţe Suceava? Şi oare cum poate fi pace când de praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe 8 noiembrie, ora 9.00, chiar în timpul Sfintei Liturghii, Mănăstirea Putna este nevoită să se prezinte la Tribunalul Suceava şi să răspundă din nou la o întrebare absurdă: „Al cui este pământul de sub mormântul Sf. Ştefan cel Mare?” Oare se teme cineva dintre români să răspundă drept? Sau există poate reprezentanţi ai statului român care sunt deranjaţi că Mănăstirea Putna şi-a recâştigat un drept istoric, aşa cum şi-au câştigat şi alte biserici şi confesiuni din România pământul care le-a aparţinut? Această teamă sau nelinişte sufletească în faţa unui act de dreptate arată că omul respectiv nu are o conştiinţă curată înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. Dacă aşa vor sta lucrurile, atunci poate ar trebui să le cerem reprezentaţilor Direcţiei de Finanţe Suceava să-şi cureţe conştiinţa cu care acţionează ca mandatari ai statului român – adică ai noştri ai tuturor – şi fie să înceteze această campanie nedreaptă, fie să lase locul unor oameni mai demni decât ei!

Indiferent ce se va întâmpla în sala de judecată a Tribunalului Suceava pe 8 noiembrie, le cerem tuturor românilor cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi, cu sufletul şi cu gândul, în rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi către Sfântul Ştefan cel Mare, cel a cărui ctitorie este ameninţată de o judecată nedreaptă şi absurdă. Pentru rugăciunile lor şi ale tuturor sfinţilor români care au trăit pe pământul nostru, dă-le, Doamne Iisuse Hristoase, acestor oameni un dram de înţelepciune şi dragoste de adevăr! Amin!

Stareţul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obştea
5 noiembrie 2012,
La pomenirea sfinţilor mucenici Galaction şi Epistimi

 
Voluntariat
Activitati - Comunicate de presa

ascor-suceava-promovare.jpg

 
Haide să înveţi cum să înveţi
Activitati - Comunicate de presa

Simţi că timpul pare un alergător la maraton ce îşi întrece adversarii fără să se uite măcar înapoi?
Simţi că totul din jurul tău nu pare la locul lui şi că trebuie aranajat?
Simţi ca şi cei din jurul tău şi-au adus aminte tocmai acum ce prieten bun le eşti şi vor să te vadă cât mai mulţi, cât mai curând?
Desigur! Doar e sesiune şi totul pare mai interesant acum. Trebuie, însă, să înţelegem că numai controlându-ne gândurile şi dorinţele vom reuşi să trecem cu bine peste acest obstacol.
Câţi dintre noi nu şi-au dorit să termine liceul ca să înceapă o nouă aventură, facultatea, dar în momentul în care visul s-a împlinit şi am simţit pe pielea noastră cerinţele pe care le au profesorii ne-am gândit chiar să dăm bir cu fugiţii? Câţi dintre noi nu s-au gândit că nu vom putea trece nici măcar un examen în sesiune pentru că timpul alocat învăţării este mult prea scurt? Cum să trecem peste dilema ‘vieţii’ noastre? Vă răspund eu: cu calm, cu răbdare şi cu conştiinciozitate.
“Sesiunea trece, studenţii rămân”
Haideţi să înţelegem pozitiv aceasta vorbă. Sesiunea nu a omorât pe nimeni şi dacă atâtea generaţii de studenţi au terminat, este imposibil să nu terminăm şi noi. Mă întrebaţi cum? Voi încerca să vă dau câteva indicii în sensul acesta.


1. Şcoala formează competenţe!


După cum ştiţi, există două tipuri de motivare: intrinsecă şi extrinsecă. În cazul studentului, învăţatul este motivat de obicei extrinsec, de sesiunea pe care fiecare trebuie să o treacă. De obicei, studentul nu învaţă decât înainte de examen, însă această practică dă roade numai pe termen scurt. S-a demonstrat faptul că citind în fiecare zi cursul predat, în maxim şase ore, mintea umană poate reţine până la 60% dintre informaţii. Astfel, cunoştinţele pe care studentul le dobândeşte se sedimentează în memoria de lungă durată şi cu câteva zile înainte de examen, memoriei îi este mult mai uşor să reactualizeze informaţia. Aşadar, procesul citit-tocit-uitat dispare, iar studentul îşi formează competenţe.


2. Cum să învăţăm?


Chiar dacă am fost studenţi conştiincioşi pe parcursul anului, în sesiune tot trebuie să învăţăm. Există unii studenţi care consideră că pot reţine mai bine cu muzică pe fundal, dar învăţarea cea mai eficientă se face în momentul în care nu există nimic în jur care ar putea distrage atenţia. De asemenea, este de preferat ca măcar în sesiune, studentul să renunţe puţin la telefon şi televizor. Undele electromagnetice disturbă învăţarea, iar imaginile mult prea rapide difuzate la televizor blochează mintea şi opresc activitatea intelectuală. Dacă nu mă credeţi, rugaţi pe cineva care se uită la televizor să rezolve un exerciţiu (oral) de creativitate (de exemplu să creeze 10 propoziţii cu un subiect anume) şi veţi observa că fiind mult prea absorbit de ceea ce vizionează, va fi cu greu mobilizat să rezolve problema. Eu una am încercat şi să ştiţi că a fost neplăcut să constat că într-adevăr, televizorul inhibă imaginaţia. Cum am putea, aşadar, să ne concentrăm pe ce avem de învăţat dacă în timpul citirii cursului suntem bombardaţi cu imagini pe care tocmai le-am vizionat?


3. Unde să învăţăm?


După cum am specificat deja, stundetul trebuie să studieze într-un mediu liniştit, ferit de zgomot şi de orice altceva ce ar putea să-i bruieze activitatea. Biblioteca este una dintre cele mai bune soluţii şi am observat că eu reuşesc uneori să mă concentrez mult mai bine aici, decât la mine acasă, unde orice îmi distrage atenţia şi pare mai interesant decât învăţatul propriu-zis.
Cu toate acestea, există şi unele situaţii în care simt că învăţ mai cu spor acasă. În acest caz, biroul este locul perfect. Ştiu că vă place să învăţaţi în pat, dar gândiţi-vă că vă petreceţi o parte semnificativă din viaţă, învăţând în bancă, nu în pat. Patul este pentru dormit şi în momentul în care vreţi să învăţaţi, creierul se setează pe funcţia “somn”. În schimb, la birou, creierul va ştii că acum urmează o activitate care necesită luciditate.
De asemenea, biroul trebuie să fie aproape gol: cursul, un pix, două şi foi pe care să luaţi notiţe sunt suficiente. Încercaţi că în raza de activitate să nu fie nimic ce ar putea să distragă atenţia pentru că astfel, privirea va fi obligată să cadă asupra cursului, iar concentrarea şi atenţia vor fi sporite.


4. Cum să procedăm?


Planificarea calendaristică a examenelor este puţin cam dificilă? Examenele sunt mult prea apropiate şi ai impresia că nu ai timp să înveţi totul? Haide să gândim totul la rece, puţin, şi vei vedea că nu prea este cazul să te stresezi mai mult decât este necesar. În primul rând, calculează câte cursuri ai de învăţat şi vezi câte zile ai la dispoziţie. Să luăm, ipotetic, numărul de 12 cursuri în 3 zile.
Cum să reuşim să trecem peste toate cursurile? Nimic mai simplu! Nu ne împărţim câte 4 cursuri în fiecare zi, ar fi cea mai proastă alegere posibilă, pentru că în a treia zi mintea nu va mai putea actualiza ceea ce a învăţat în prima zi.
Aşadar: Pasul unu: luaţi un pix şi o foaie şi începeţi să citiţi pentru a extrage ideile principale din curs. Încercaţi să faceţi asta prima zi, iar dacă nu reuşiţi în prima zi, puteţi folosi şi jumate din a doua zi. După ce aţi luat notiţe, începeţi să le citiţi. Nu vă speriaţi dacă vă daţi seama că nu vă aduceţi aminte nimic, este şi normal, mintea a fost concentrată nu pe învăţare, ci pe extragerea informaţiilor cât mai repede.
Abia acum, în pasul al doilea, veţi putea să vă concentraţi pe învăţarea propriu-zisă. Încercaţi să faceţi asta pentru jumătatea de zi care v-a mai rămas, iar în caz de nevoie, încă jumătate de zi din a treia zi.
Al treilea pas este recapitularea: în momentul acesta, deja mintea este familiarizată cu informaţiile şi poate procesa şi reţine şi mai bine informaţiile de bază.
Se spune că un om care a învăţat, are impresia, cu câteva ore înainte de examen, că nu mai ştie nimic. De obicei este cu totul eronat, este doar panica pe care fiecare o resimte la gândul că ar putea pica examenul. Nu vă speriaţi, în momentul în care veţi primi subiectele şi veţi încerca să vă folosiţi şi de memoria vizuală, ceva-ceva tot vă veţi putea aminti. Chiar dacă notele nu vor fi strălucite, o notă de trecere trebuie să luaţi! Mai ales dacă aţi fost atenţi la seminarii pe parcursul anului.
Cu toate acestea, părerea mea este că toate eforturile noastre sunt desăvârşite printr-o mică rugăciune şi un “Doamne ajută” înainte să ne apucăm de învăţat, precum şi înainte de fiecare examen. În felul acesta, primim ajutor şi cine ştie, poate chiar ne va pica subiectul pe care îl ştim cel mai bine. Sunt multe cazuri în care aşa s-a întâmplat. De ce să nu ne punem toată nădejdea în Cineva care este mai presus de noi şi care, în fond, ne vrea binele?
În final, vă urez tuturor spor la învăţat şi nu uitaţi că în timpul sesiunii, facultatea trebuie să primeze. Este perioada în care “jocul” de-a şcoala trebuie luat în serios. Să ne auzim cu bine în numărul următor.

 


Pagina 6 din 10