Praznicul Sfintei Treimi - Ziua Nationala ASCOR-LTCOR
Activitati - Comunicate de presa

 
Cruce de lumanari de 1 iunie
Activitati - Comunicate de presa

[sigplus] Critical error: Image gallery folder cruce-lumanari-1.6.12 is expected to be a path relative to the image base folder specified in the back-end.

A.S.C.O.R. Suceava a organizat în ziua de 1 iunie cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului, în campusul universitar, o cruce de lumânări închinată copiilor născuţi şi nenăscuţi. Oricine a trecut pe lângă această cruce a putut aprinde o lumânare în memoria tuturor copiilor din România. Pare un gest mic, însă cu însemnătate mare pentru sufletele celor născuţi, dar şi pentru sufletele celor 22 de milioane de copii ucişi prin avort din 89 şi până în prezent.

Avortul nu e o opţiune! Avortul e o crimă! Acest act reprezintă un pericol foarte mare pentru sănătatea femeilor care îl săvârşesc . Multe femei apelează la acest fapt în speranţa ca aşa vor scăpa de o grijă, dar nu fac altceva decât să se aleagă cu mai multă suferinţă şi durere.

De menţionat este şi faptul că în această zi s-au distribuit şi pliante informative despre evoluţia copilului în timpul celor 9 luni de sarcină ale mamei şi despre efectele adverse ale mijloacelor contraceptive. 

{gallery}cruce-lumanari-1.6.12{/gallery}

 
MARȘUL PENTRU VIAȚĂ - Viitorul neamului este în mâinile noastre!
Activitati - Comunicate de presa

[sigplus] Critical error: Image gallery folder 26.05.2012 is expected to be a path relative to the image base folder specified in the back-end.

Vă așteptăm la Marșul pentru viață miercuri, 30 mai 2012, ora 17.30! Ne întâlnim în fața bisericii Sfânta Înviere.

Din ’89 în România au fost ucisi 22 de milioane de copii prin avort. Suntem un popor pe jumatate în pamânt! În Suceava sunt ucisi 4 copii în fiecare zi
prin avort. Vino cu noi la marș dacă îți pasă!

Traseu:
- DomPolski - Hotel Bucovina - Palatul de Justiţie - Stadionul Areni - Spitalul Judeţean - Calea Obcinilor - Bulevardul George Enescu - Strada Mărăşeşti - Catedrală - Cinema Modern - Liceul Ştefan cel Mare - Piaţa Mare - Biserica Sfântul Dumitru: Acatistul Buneivestiri, Cruce de lumânări

{gallery}26.05.2012{/gallery}

{gallery}01.06.2012{/gallery}

 
Înălțarea Domnului! Cinste și onoare pentru eroii neamului!
Activitati - Comunicate de presa

Inaltarea Domnului

        Hristos s-a înălțat!

        În fiecare an, la 40 de zile de Sfânta Învierea, Biserica Ortodoxă sărbatoreşte praznicul Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos. Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare o găsim la Eusebiu de Cezareea, în lucrarea ,,Despre sărbătoarea Paştilor”, scrisă în anul 332. În această operă se menţionează că Înălţarea Domnului era sărbătorită în Orient, în secolul IV, odată cu Rusaliile. Începând cu secolul V sărbătoarea Înălţării s-a despărţit cea a Pogorârii Sfântului Duh. Sfântul Roman Melodul, în secolul VI, compune Condacul şi Troparul Înălţării, iar imnografii din secolele următoare: Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Iosif Imnograful, compun canoanele din slujba Înălţării.

        Sfântul Evanghelist Luca, istorisind acest eveniment, spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania şi acolo Şi-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat şi pe cand îi binecuvanta, S-a departat de ei şi S-a înălţat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie să înţelegem că acesta a fost ultimul act al Mântuitorului Iisus Hristos în lume, El nu devine absent în creaţie. Înălţarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creaţie, El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh, după cum dovedesc şi cuvintele Mantuitorului “Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti (…) Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12: 26, 32)” Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine” (FA 1:4), făgăduinţa Pogorârii Sfântului Duh.

        În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului este şi ziua dedicată pomenirii eroilor neamului deoarece Sfantul Evanghelist Ioan înfaţişeaza modelul iubirii desavarşite ca fiind iubirea jertfelnică: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13). Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinatate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

        Eroii neamului sunt strămoşii noştri care au avut credinţa dreaptă în Dumnezeu, iar când s-a ivit un pericol asupra fiinţei naţionale au ştiut că sunt responsabili şi datori de a păstra nealterată credinţa şi de a rămâne liberi deoarece, după spusele parintelui Sofian Boghiu “suntem datori să iubim pe aproapele nostru. Aproapele nostru, spune Mântuitorul, este oricine, chiar un duşman; dar aproapele nostru este, în primul rând, fratele meu, sora mea de sânge. Iubind pe acești apropiaţi ai mei, iubesc şi neamul meu, poporul meu. Şi atunci, dacă iubesc (în sensul profund creştin) poporul meu, mă numesc naţionalist.(...)La Judecata viitoare se va avea în vedere şi această grupare pe neamuri. În cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecaţi. Neamul românesc are şi sfinţi foarte mulţi, avem şi oameni de bună-credinţă, foarte cuviincioşi, avem însă şi criminali. Fiecare îşi va primi răspuns şi răsplată după cum şi-a dus viaţa pământească.”

        Cu profundă recunoştinţă în suflete şi în conştiinţe, preţuim pe toţi eroii cei de demult ai luptelor pentru libertate, unitate şi apărarea Creştinătăţii şi a Europei întregi, pe cei de la Posada, Rovine, Vaslui, Războieni, Călugăreni ori Selimbar, pe cei din luptele Războiului pentru Independenţa din 1877-1878, pe cei din bătăliile Războiului pentru Întregirea Neamului din 1916-1918, pe cei ce s-au jertfit pentru ţară în 1941-1945 pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial, pe cei care au murit in inchisorile comuniste pentru apărarea şi intărirea credinţei ortodoxe, pe cei ce s-au jertfit pentru libertate şi credinţă în decembrie 1989, precum şi pe toţi cei care şi-au dăruit jertfa supremă acolo unde ţara le-a încredinţat misiunea în anii din urmă.

        În ceasurile grele şi hotărâtoare, la Posada, Rovine, Chilia, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti, Odesa, Timişoara, Bucureşti, ei au înţeles că viaţa noastră nu trebuie să se măsoare cu lungimea anilor, cu bogăţia plăcerilor, cu umilinţă şi robie, ci cu puterea de muncă, cu luptă, cu jertfă, cu eroismul, cu dragostea şi cu afirmarea idealului ce trebuie slujit.

        Suntem convinşi că visul milenar înfăptuit prin ei, ne cheamă să apreciem spiritul lor de sacrificiu şi să ne apropiem cu sfinţenie, ca să luăm tărie de credinţă, de luptă, de jertfă şi de biruinţă. Căci prin ei, prin jertfa lor se face un punct de întâlnire cu istoria neamului şi cu oamenii şi în acelaşi timp jertfa lor constituie semnul vizibil al faptului că viaţa noastră devine o cruce şi o înviere, un punct de întâlnire, sprijinit de dragoste şi nădejde fără de care sufletul nostru ar fi sărac şi pustiu, lipsit de firul ce îl leagă de istoria şi credinţa întregului neam. În fiinţa lor se află nişte comori sfinte, truda şi jertfa înaintaşilor din care se hrăneşte neîntrerupt prezentul şi viitorul nostru. În ei stă, într-o exprimabilă legătură, ceea ce este vremelnic cu ceea ce este etern în făptura omului. Ei formează cartea de dăinuire a neamului din care au răsărit veac după veac în vatra zămislirii lui. Sunt brazde adânci în istoria neamului din care au răsărit idealuri şi împliniri măreţe – jertfa lor a fost motivată de faptul că cine luptă pentru dreptate, cinste, libertate luptă pentru Dumnezeu, apără familia, moşia, cultura, limba, legea, neamul.

        Ei sunt născuţi din credinţa, hărnicia, truda şi jertfa poporului. Ei au crezut în fiinţa neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: Viaţa! Graiul pământului românesc din adâncuri şi pe o arie tot mai întinsă dă mărturii sfinte despre adevăraţii lui stăpâni, care l-au lucrat cu sudoarea frunţii lor şi au pecetluit dreptul asupra lui şi Libertăţii cu sângele de eroi şi martiri. Din jertfa lor, în ceasurile noastre de îndoială, ne vin îndemnuri, mustrări şi sfaturi, ca să pricepem ce este viaţa şi scopul unui sublim ideal. Ei s-au jertfit pentru idealuri atât de înălţătoare cum sunt acelea pe care le reprezintă Sf. Cruce şi tricolorul naţional. Pilda lor de slujire necondiţionată şi jertfa neprecupeţită pe altarul pământului strămoşesc, ne dau în aceste momente statornicia şi viitorul ţării şi ne asigură biruinţa pe care o dorim.

        E lung, nesfârşit de lung pomelnicul de eroi şi martiri ai neamului românesc. Ei îşi dorm somnul în nădejdea învierii alături de strămoşii şi părinţii noştri şi lasă ca pe osemintele lor de jertfă să se ridice măreţul edificiu: România! Pentru aceasta ziua eroilor, care se sărbătoreşte în această zi sfântă, simbolizează culmea jertfei, a bucuriei şi gloriei la care s-au ridicat peste veacuri, aleşii neamului, ca să ne aducă întregirea, dezrobirea, pacea şi libertatea după care am însetat! Dintre atâtea zile de reculegere “Ziua Eroilor” este şi una din cele mai sfinte sărbători care ne poate da prilej de aducere aminte, căci prin jertfa lor au devenit pentru noi toţi un adânc legământ sufletesc şi înălţare.

        Astăzi, ca nişte trimişi ai neamului ei vin la noi, cu rol hotărâtor în viaţa de zi cu zi şi ne cer să dărâmăm egoismul, răutatea, duşmănia, ura, nedreptatea şi tot ce ne desparte şi ne îndepărtează.

        Eroii reprezintă jertfa de veacuri a unui neam! Dar nu-i de ajuns numai să ne aducem aminte de ei cu respect şi recunoştinţă! În această sfântă zi, ei cer de la noi să ne schimbăm firea prin înnoirea minţii, schimbarea mentalităţii, şi o recâştigare a gândirii sfinte care să ne ducă spre o renaştere, o reînnoire a sufletelor noastre în a deveni mai buni, mai cinstiţi, mai muncitori, plini de înţelegere şi dăruire. Se vorbeşte de o lume nouă! Duhul eroilor vrea de la această lume, o slujire nouă, un ideal nou de viaţă plin de demnitate, de muncă cinstită, iubire, de jertfă şi istorie. Să căutăm a ne ridica cu viaţa şi faptele noastre la înălţimea Virtuţilor lor.

        Ei nu se jelesc, ei cer să fie urmaţi pe calea muncii, a faptelor şi a idealului de lumină din care să răsară pentru noi toţi o viaţă mai bună, liberă, cinstită, plină de pace, dragoste şi demnitate naţională. Cinstirea faptelor lor eroice le-o vom arăta şi dovedi nu prin simple discursuri şi confesiuni retorice, ci prin înălţarea noastră la măreţia şi strălucirea jertfei lor! Făclie de lumină şi de înălţare, eroii neamului ne cer astăzi un stil de viaţă nouă şi devotament cu dăruire pe altarul neamului. Să plecăm genunchii şi inimile noastre pentru pioasa reculegere în faţa eroilor noştri, ctitori ai veşniciei româneşti şi să lăsăm să cadă o lacrimă de recunoştinţă,în rugăciunea noastră pentru veşnica lor odihnă!

        Fie ca lumina Zilei Eroilor din Ziua Înălţării la Ceruri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos să reverse în sufletele românilor de pretutindeni sentimentele înălţătoare ale iubirii de Dumnezeu, de Neam şi de Patrie, dimpreună cu sentimentul de recunoştinţă faţă de toţi Eroii neamului românesc, sentiment exprimat duhovniceşte în rugăciuni de pomenire, şi solemn în ceremonii de cinstire, spre slava lui Dumnezeu si demnitatea noastră ca popor.

 
ÎNCHINARE:
Celor căzuţi pe front trimişi „fără întoarcere”;
Celor prizonieri surghiuniţi prin Siberia roşie;
Celor căzuţi luptând, cu arma în mână;
Celor ce au albit prin închisori sub oblăduirea democraţiilor „parlamentare, dictaturii militare şi tiraniei comuniste”;
Tinerilor de azi care s-au sacrificat cântând ca să spele ruşinea şi laşitatea părinţilor;
Celor ce vor veni, val după val, să lupte şi să moară (de va mai fi nevoie) pentru dărâmarea zidului de ură şi de mişelie ce ne înconjoară şi pentru apropierea nemului românesc de Dumnezeu.


Bibliografie:
http://www. predici.cnet.ro/arhive/1319/;
http://www.crestin ortodox.ro/predici/predici-sarbatori/inaltarea-domnului-ziua eroilor-91074html;
Ne vorbeşte Părintele Cleopa, Editura Episcopiei Romanului, 1996.
http://www.basilica.ro/ro/2010 - Jertfă pe pământ și slavă în cer în ziua înălțării Domnului – Cinstirea eroilor neamului- Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Înălțării Domnului. Ziua eroilor.

 
Mirul Bucuriei - Duminica Mironosiţelor
Activitati - Comunicate de presa

Duminica Mironosiţelor

 “Laudaţi pe Domnul întru sfinţii Săi”

(Psalmul 150,1)

         Hristos a înviat!
         În Duminica a treia ce urmează prăznuirii Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească ne înfaţişeaza pilda Sfintelor Femei care L-au urmat pe Mântuitorul şi în mormânt. Femeile Mironosiţe s-au învredicit a fi apostolii apostolilor: ele au plecat “cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui“ Învierea,“dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întampinat zicând: Bucuraţi-vă!“ .

        Duminica Femeilor Mironosiţe este Ziua Femeii Creştine. Duminica este prima zi a săptămânii, Ziua Creaţiei şi a Învierii Vieţii. Ne amintim că în această zi Mântuitorul ridică femeia la demnitatea pe care a avut-o înainte de căderea în păcat din Gradina Eden. Prin ascultarea de şarpe şi atragerea barbatului de sub ascultarea poruncii lui Dumnezeu, prima femeie şi toata partea femeiasca născută din ea cade sub blestemul unei vieţi de povară, de suferinţă alături de bărbatul ei. Femeia în societatea dinainte de venirea Mântuitorului era privită cu neîncredere pentru slăbiciunea ei şi chiar considerată un obiect aparţinând bărbatului. El putea dispune de toată fiinţa ei fără vreun drept de aparare. Un exemplu ar fi poligamia intens practicată în trecut, care marchează disconsideraţia feminitaţii şi dominaţia excesivă a bărbatului.

        Dumnezeu pedepseşte spre înţelepţire, iar Mântuitorul nu numai povăţuieşte, ci şi împlineşte mila, iertarea şi jerfa: "Din pricina învârtoşării inimii voastre v'a dat voie Moise să vă lăsati femeile, dar la inceput n'a fost aşa. Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânarii, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, savârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârşeşte".Vrajba dintre bărbat şi femeie se destramă. Pacea se instaurează! Familia creştină – soţ, soţie, copliaşi -,icoană a Sfintei Treimi -Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - triumfă!

        Prin ascultarea Preacuratei Fecioare Maria, aratată de mărturisirea credinţei în pronia lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc, prin răspunsul la chemarea ce i se adresase -“Fie mie dupa cuvantul tau!” -, urmat de întruparea Fiului lui Dumnezeu spre Învierea întregului neam omenesc, Dumnezeu arată bunavoinţă şi oricărei femei îi adresează chemarea la adevărata Viaţă.

        Părintele Constantin Sârbu, martir din perioada comunistă, afirmă că “societatea noastră civilizată a adus drepturile femeii, dar Domnul Iisus a adus respectul ei.” Iar dacă tot s-a menţionat perioada comunistă, facem referire că ziua de 8 martie, sărbatoare socialistă instaurată în România şi impusă în contextul vremii de regimul Ceauşescu , este o schimonosire a adevaratei zile a femeii. Femeia, urmând Femeilor Mironosiţe se ridică prin Hristos sau se pierde! Oare cate femei stiu cât îi datorează Mântuitorului Hristos ?

        Astfel, Biserica Ortodoxă, prin Sfinţii Parinţi, organe ale Duhului Sfânt, aşează înaintea fiilor ei pe Sfintele Femei Mironosiţe alături de ucenicii Domnului, Iosif cel cu bun chip (în sensul de nobil, om cu o funcţie importantă în societatea evreiască din vremea Mântuitorului) şi Nicodim, pentru a le arăta că iubirea şi devotamentul sunt mereu încununate cu bucurie. Un îndemn puternic pe care îl putem desprinde din exemplul Sfintelor Femei purtatoare de mir ar fi cel al stăruinţei, al credincioşiei care depaşeşte barierele morţii, al curajului urmării lui Hristos până la capăt, cu asumarea unor riscuri binecuvântate.

        În încheiere vă propunem cuvântul Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul din cartea “Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an” la Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe:

        “Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit!

        Iar bărbaţii parcă se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu şi rămăn în nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul?

        Nu, aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greşeala din pricina înaltului preţ al dragostei şi al ţintei sale.

        Atunci cand au vazut şi pipăit şi ei, fiecare dintr-înşii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: “Domnul meu si Dumnezeul meu” , şi de-acum nimeni n-a mai putut să-i despartă de Domnul.

        Mironosiţele şi Apostolii închipuie cele două laturi ale vieţii noastre: simţirea şi chibzuinţa.

        Fără simţire, viaţa nu e viaţă; fără chibzuinţă, viaţa e oarbă – iroseşte mult şi dă puţină roadă sănatoasă.

        Simţirea trebuie să meargă înainte şi să dea imbold, iar chibzuinţa să hotărasca timpul, locul, mijlocul de împlinire şi, îndeobşte, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă.

        Înlauntru, inima merge înainte; iar când e vorba de faptă – chibzuinţa. Atunci când simţurile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rău, poate ca ne vom putea bizui numai pe inimă, aşa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori şi roade, şi din inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip întelegator în curgerea vieţii noastre”.

        Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra noastră harul Preasfântului Său Duh, să ne deschidă inimile, minţile şi ochii noştri spre a putea discerne şi împlini Voia Sa pentru a-L auzi şi noi împreuna cu Sfintele Femei Mironosiţe spunându-ne “Bucuraţi-va!”. Amin!

 


Pagina 7 din 10