A.S.C.O.R. IZVOR NESFÂRŞIT DE BUCURIE…
Activitati - Comunicate de presa

A.S.C.O.R. IZVOR NESFÂRŞIT DE BUCURIE…

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună…” (Psalmul 132)

Se împlinesc deja 20 de ani de când prin milostivirea lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, câţiva tineri studenţi ai Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, au simţit o chemare adâncă, o dorinţă, să se reunească formând o nouă familie, familie care are Biserica drept Mamă, Dumnezeu – Tatăl… familie care astăzi poartă numele de A.S.C.O.R (Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români).

Astfel, cu ajutorul şi sprijinul câtorva persoane cu suflet mare a luat naştere în Suceava, la data de 11.03.1993, o Asociaţie a Studenţilor Creştini Ortodocşi Români. Ca orice lucru care este bun şi folositor, nu a fost uşor pentru a îndeplini acest vis. Dar când te gândeşti că faci ceva pentru sufletul tău, dar mai ales pentru Dumnezeu, deja simţi că o mână nevăzută îţi acordă ajutorul de care ai nevoie. Şi cum orice familie cu adevărat creştină nu se destramă în timp, aşa se face că această asociaţie a dăinuit până în zilele noastre, iar cu trecerea timpului s-a înmulţit tot mai mult. Suntem toţi fraţi, dar mereu există un frate mai mare care are grijă de ceilalţi mai mici, îi povăţuieşte şi le dă sfat. Din ’93 până în prezent următorii povăţuitori: Emanuel Iftimiu, pr. Vasile Ostaficiuc, pr. Mircea Bejenar, Marius Teodosiu, Cezar Jireadă, Cristian Guguluş, Constantin Barariu, Florin Haidoaie, Marius Raşcovschi, Radu Teleagă, Radu Pîrlea, Nicolae Sorea, Alin Roznovan, Florin Bulgariu, Dinu-Bogdan Doroftei şi Gabriel Musteaţă s-au ostenit să sădească în sufletele tinerilor dragostea de Dumnezeu, de neam şi de ţară. Însă, la rândul lor au fost şi ei păstoriţi de părinţi şi duhovnici iscusiţi, cum ar fi: IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, PS Gherasim Putneanul, Arhim Melchisedec Velnic, Protos. Amfian Negruţ, Protos. Nicodim Petre, Pr. Alexandru Mazarache, Pr. Dragoş Buta, care au îndrumat tinerii pe calea credinţei. Dar a venit şi vremea când fiecare trebuia să aleagă un drum în viaţă. Unii au plecat departe, alţii şi-au întemeiat familii, au alte responsabilităţi, dar cu toate acestea legătura nu s-a rupt, chiar dacă fizic nu sunt prezenţi, cu sufletul şi gândul mereu sunt alături de noi.

Anul 2013 este un an cu o semnificaţie aparte pentru A.S.C.O.R, filiala Suceava. În luna martie s-au împlinit 20 de ani de când această asociaţie „a prins” viaţă. Pentru a serba acest eveniment, am petrecut împreună patru zile de neuitat. Pe această cale ţinem să le mulţumim din suflet organizatorilor pentru râvna de care au dat dovadă, dar şi eforturile depuse, pentru a desfăşura în perioada 9-12 mai 2013 o întâlnire aniversară A.S.C.O.R. 20 de ani. Cu această ocazie s-a editat şi o revistă, intitulată „Pridvorul”, ca mărturie a tot ceea ce a desfăşurat această asociaţie.

Întâlnirea a debutat cu o Reuniune a tuturor generaţiilor A.S.C.O.R. – Suceava, la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, având ca invitaţi pe Pr. Dragoş Buta, Protos. Amfian Negruţ, prof. univ. dr. inginer Gheorghe-Ştefan Pentiuc şi conf. univ. dr. Aurel Buzincu (delegat din partea conducerii Universităţii), care ne-au vorbit despre importanţa educaţiei pedagogice şi religioase în viaţa noastră ca viitori intelectuali ai ţării. A fost o zi unică, în care am depănat împreună amintiri, am împărtăşit gânduri şi impresii.

Putna este locul în care putem mărturisi că ne simţim ca acasă. Iar această familie numeroasă trebuia să poposească în drumul ei şi pe acasă. De aceea în dimineaţa zilei de 10 mai 2013 (Izvorul Tămăduirii), am participat cu toţii la săvârşirea Sfintei Liturghii şi Sfinţirea Aghezmei, (o parte din noi fiind îmbrăcaţi în portul nostru popular), la Mănăstirea Putna, unde ne-am potolit setea cu cuvântul de învăţătura al Arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii. În împrejurimile Putnei am luat prânzul la iarbă verde, pentru a ne bucura din plin de toate frumuseţile ce ne înconjoară, depănând în continuare amintiri, care parcă izvorau neîncetat din mintea noastră. În drumul nostru am vizitat şi Mănăstirile Suceviţa şi Humor. Deşi cu unele persoane ne-am întâlnit pentru prima dată, simţeam că ne cunoaştem de o viaţă. Spre seară am fost cazaţi la două pensiuni. Am servit cina, am cântat, împreună bucurându-ne de minunatele clipe pe care le petreceam.

Anii trec. Cu toţii înaintăm în vârstă, dar pentru câteva ore ne-am simţit din nou copii. Am desfăşurat şi activităţi recreative (am jucat fotbal, tenis), iar prânzul l-am servit la o stână din apropierea Humorului, unde am gustat şi din preparatele lor specifice. Am continuat depănatul amintirilor, iar spre seară ne-am întors la locul cazării noastre. Am servit cina, am vizionat filmuleţe şi prezentări cu fotografii de-a lungul anilor, iar noi, “cei mici” (actuali membri ai asociaţiei), am cântat tuturor „Imnul A.S.C.O.R.-ului”, am recitat o poezie ca semn de recunoştinţă pentru cei care s-au ostenit cu organizarea, dar mai ales cu înfiinţarea acestei familii pe care o voi reda în cele ce urmează.

Poezia se intitulează “SĂ DĂM TIMPUL ÎNAPOI…”

1. În ’93 a fost chemarea
Şi voi la Putna adunaţi,
Ați început a pune piatra,
Pe care azi zidesc alţi fraţi.

2. Avem ocrotitor , Cel Mare
Ce-n lupte nu s-a dat bătut,
Aşa ne-au fost şi preşedinţii
Ce sufletul şi-au dăruit.

3. Şi nu-i uşor aşa cum pare
Să fii conducător de oşti,
Să fii şi lup, să fii şi miere
Şi tineri la Hristos să-ntorci.

4. Şi voi aveţi o mare “vină”,
Că fiecare-n felul lui,
E o poveste de venire,
Pe calea dreaptă a Celui Bun.

5. Suntem a cincea generaţie,
De omuleţi cu-acelaşi vis,
Ce am zidit pe mai departe,
Aşa cum voi, lăsata-ţi scris.

6. De râvna nu v-ar fi condus
Şi-acei duhovnici iscusiţi,
Noi astăzi…am fi fost mai mici
Şi nu eram cu voi aici.

7. Vă mulțumim de toate cele
Comorile de azi lumești,
Dar cel mai mult de-acele lucruri,
Ce doar în suflet le găsești.

8. V-am cunoscut pe mulţi acum
Şi n-am crezut că-i minunat,
Să strângi în mână,
Mâna celui ce A.S.C.O.R.-ul ani l-a îndrumat.

9. Din truda voastră pământească,
Cu mare drag ne-aţi oferit
Şi ştim că plata vi-e cerească,
Noi fiind mai mici, vă mulţumim!


10. Vă mulţumim că ne-aţi adus,
Aceste zile azi şi-aici,
Să fim la fel şi peste vreme,
În crez şi cuget A.S.C.O.R.-işti.

11. Şi bucuria ni-i mai mare,
Că mici şi mari ne-am adunat,
A.S.C.O.R. de azi, de ieri nu moare.
A.S.C.O.R. se luptă ne-ncetat.

12. Şi-n glas cu Ştefan de la Putna,
În glas ce sună peste veac
Vă mulţumim ce-aţi fost, ce suntem,
Mărturisind neîncetat,
E-n săptămâna luminată,
Fraţi buni…
HRISTOS A ÎNVIAT!

Nu este de ajuns pentru a răsplăti toate sacrificiile, dar ceea ce am pregătit a fost din tot sufletul şi cu toată dragostea, iar cu toţii ne simţeam copleşiţi de emoţii. În aceeaşi seară am făcut şi un foc de tabără, am intonat împreună cântece patriotice, am făcut „Hora unirii”, iar pe chipurile noastre se citea bucuria de a fi mândri că suntem români. Nu se găsesc cuvinte pentru a descrie acea stare. Dar pot mărturisi că niciodată nu am simţit atâta dragoste de ţară cum am simţit în acele momente.

Zilele au trecut pe neaşteptate. Am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu să petrecem împreună şi cea din urmă zi a întâlnirii noastre. Am participat la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Râşca, fiind îmbrăcaţi şi în costume populare pentru a transmite şi celorlalţi credincioşi din acele zone dragostea de ţară şi de portul nostru românesc. La prânz am servit masa la mănăstire împreună cu Arh. Mihail Bălan, stareţul mănăstirii, care ne-a primit cu multă dragoste duhovnicească.

A sosit şi clipa când trebuia să ne luăm rămas bun, cu toţii întorcându-ne la sarcinile şi responsabilităţile noastre sperând că ne vom mai reîntâlni cu alte ocazii sau alte împrejurări.

Am făcut multe fotografii în aceste zile care vor rămâne în arhiva A.S.C.O.R.-ului şi poate cine ştie, copiii noştri vor răsfoi peste ani aceste albume şi vor fi mândri să-şi întâlnească părinţii în ele.

În încheiere, aducem sincere mulţumiri tuturor celor care şi-au lăsat pentru câteva zile îndatoririle, familiilor care şi-au luat copilaşii şi au venit pentru a petrece împreună aceste momente şi nu în ultimul rând celor care s-au îngrijit de partea Martei, precum şi conducerii Universităţii pentru sprijinul acordat.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!