AM PLECAT SA COLINDAM…
Activitati - Filantropie

Totul a început cu "Mâine mergem cu Pr. Ioan și grupul lui de colindători la spital" și a continuat cu întâlnirea în holul principal al spitalului.

De obicei la repetitii eram in jur de zece - cincisprezece persoane dar în acea după-amiază de duminică ne-am adunat în jurul părintelui peste treizeci de suflete dornice să vestească Nașterea Domnului la cei care suferinta le-a gonit zâmbetul de pe buze. Mirosul specific al medicamentelor, singurătatea, liniștea și în unele saloane chiar întunericul, construiau o atmosfera rece, stinghera .

Spitalul era în ritmul lui normal până să pătrundem noi, grupul de colindători în fruntea căruia pr. Ioan dădea tonul unei noi colinde. Totul s-a îmbrăcat în spiritul sărbătorilor, oamenii au început să devină curioși, ieșeau pe hol și ascultau cu lacrimi în ochi colindele care nu mai erau cântate de noi, ci izvorau din sufletul nostru unde sălășluia Altcineva.

Copilașii împărțeau mandarine, eugenii, reviste și acatiste alături de noi și chiar dacă spre final erau obosiți, zâmbetul lor devenea tot mai larg.

Când treceam pe lângă saloanele din care ne zâmbeau copilașii a caror mame ne ascultau cu emoție vestirea apropierii primului Craciun al copiilor lor, ne simțeam tot mai aproape de Nașterea din Betleem. Și asa dupa 2 ore de colindat am observat că afară timpul parcă trecuse brusc și se întunecase. Ne-am uitat la ceas și am observat că este timpul despartirii.

Fiecare a plecat spre ascultarea sa, conștienți că acesta a fost doar începutul și că "anotimpul colindelor "abia de acum începe.