18 ani de ASCOR Suceava
Activitati - Intalniri Catehetice

Duminica, 13 martie a avut loc întâlnirea de 18 ani a filialei ASCOR Suceava, moment ce a prilejuit reuniunea mai multor generaţii ce au pus câte o cărămidă la temelia organizaţiei. Acest eveniment a oferit bucuria de a deschide cufărul amintirilor frumoase ale studenţilor ascoreni, şi de a petrece câteva ceasuri povestind şi împărtăşind experienţe.

ASCOR Suceava a luat fiinţă pe data de 11 martie 1993, într-o perioadă instabilă din toate punctele de vedere, dar care încă mai era caracterizată de acel duh de jertfă şi de căutare a adevărului. Filiala a crescut sub ocrotirea Sfinţilor Ştefan cel Mare şi Ioan cel Nou de la Suceava, avându-l ca duhovnic pe Pr.Amfian de la Mănăstirea ,,SF. Ioan cel Nou de la Suceava”.

De-a lungul acestor 18 ani, au succedat ca lideri 15 ascoreni, pe care am avut prilejul de a-i cunoaşte, de a-i asculta şi care ne-au împărtăşit din experienţele lor. ASCOR a lăsat o amprentă considerabilă pe sufletul fiecărui membru, prin apropierea de Biserică, prin formarea de familii şi prin întelegerea cu adevărat a ceea ce înseamnă ortodoxie. Drept consecinţă, mulţi dintre membrii au ales calea călugăriei, preoţiei dar nu în ultimul rând cea a familiei creştin ortodoxe. ASCOR a fost şi este puntea de legătura între tineri şi Biserică, o legătură care, odată întărită nu se va distruge nicicând.

Reîntâlnirea a lăsat loc discuţiilor libere dintre vechii şi actualii membri în timp ce derulau colecţii de fotografii din toţi aceşti ani. Fie, că acum sunt capi ai familiei, fie călugări sau preoţi, toţi cei care au trecut cândva prin familia ASCOR, îşi aduc aminte cu bucurie de acele vremuri care le-au oferit o direcţie sănătoasă vieţii, făcându-le cunoscute valorile ortodoxiei. Totodată, ei şi-au exprimat bucuria de a afla o continuitate a organizaţiei până în momentul de faţă.

După 18 ani de ASCOR în Suceava, concluzia celor care s-au numit ascoreni a fost că indiferent de vârstă, profesie sau poziţie socială, ASCOR a rămas într-un colţ de suflet şi va rămâne nestingherit, lăsând mereu loc de amintiri preţioase.

Emoţia pe care am simţit-o noi ascorenii mai tineri la întâlnirea cu predecesorii noştri a avut un efect puternic asupra noastră şi ne-a întărit convingerea, că e de datoria noastră să păstrăm aprinsă flacăra credinţei şi a dragostei pentru Dumnezeu şi la rândul nostru să o transmitem mai departe generaţiilor care ne vor urma.