Pelerinaj in Maramures
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

Constantin Noica spunea :"Când mă gândesc la Maramureş, la folclorul nostru şi la felul întâmplător şi prea adesea parţial în care am păstrat ceva din ce a fost, îmi spun că aceea ce ştim şi admirăm noi (laolaltă cu atâţia străini) reprezintă poate numai resturile şi firimiturile unui banchet al zeilor."

Daca imi permiteti aidoma as incepe si eu aceste randuri "Cand ma gandesc la Maramures ......", si sincer nu stiu exact ce ar urma caci in mintea mea ruleaza franturi de amintiri si inima-mi tresalta la fiecare imagine care mi se deruleaza din albumul incandescent al aducerii aminte . Nu sunt sigura ce ar fi indicat sa relatez prima data , linistea si singuratatea pe care le- am gasit si le- am redat Manastirii Mestecanis dupa parasirea acelui "cuib" duhovnicesc din mijlocul padurii, sau poate ar fi bine sa povestesc urmatoarea oprire de la Manastirea Ciocanesti, unde picaturile de ploaie au dezvaluit caldura si dragostea unui parinte care ne-a gravat in suflet primele cuvinte de invatatura din acest pelerinaj. Sau poate ar trebui sa amintesc de Gabi catelusul simpatic cu care ne-am imprietenit la Manastirea Prislop unde am descoperit o relatie direct proportionala intre cer si pamant, intre om si mediul din jurul existentei sale. Cand rememorez entuziasmul primei zile de pelerinaj nu pot omite splendoarea Manastirii Moisei, unde am descoperit o armonie perfecta intre traditie, frumusete si spiritualitate, o efemeritate pamanteasca care aspira spre infinit. Si dupa ce parasim micuta Manastire Dragomiresti ajungem in "Rai". In momentul acela al zilei cand soarele incearca sa impace pamantul cu bolta cereasca, cand razele sale aurii transced particulele de materie, am ajuns in centru frumusetii maramuresene, la Manstirea Barsana. Aici, nici nu imi amintesc ce am vazut sau ce mi-a atras prima data privirea. Sa fi fost frumusetea florilor, sau poate limpezimea lacului, in care, sub podetul de lemn se oglidea luna, regina ce-si luase in stapanire imparatia, poate arhitectura mirifica a cladirilor din incinta manastirii, ori suflul duhovnicesc al bisericutei de lemn in fata careia invaluiti de emotie am cantat cu tresarire si teama in voce cantarea " Hristos a inviat! “. De ce ne era teama ? Nu stiu exact, poate sa nu deranjam ordinea fireasca a naturii, sau poate sa nu se intample cumva sa tulburam bucuria nefireasca a celui de langa noi sau ne era frica sa nu fim alungati din "Rai". Da! Asta era !

A doua zi a inceput cu binecuvantarea rostita in bisericuta Manastirii care ne-a trezit inimile si ne-a oferit indrumarea duhovniceasca in continuarea drumului, desi multi dintre noi nu doream sa parasim acel loc.

Apoi Dumnezeu ne-a indreptat pasii spre un loc sfintit prin lacrimi, suferinte si sange, in Muzeul "Memorialul Durerii", unde am descoperit inca de la intrare zugravite de o parte si de alta pe tavan si pereti chipurile calde si ochii blanzi a celor care si-au dat ultima suflare departe de caldura unei inimi umane dar aproape de Lumina necreata a Dumnezeirii. Am descoperit apoi ca iadul poate sa ucida trupurile, dar nu poate sa omoare frumusetea si candoarea inimii umane, trairi pe care acestia le-au transpus in versurile unor poezii inegalabile. Aici am gasit urmele celor care au aflat prieteneia si unirea in stramtoarea unei celule, legaturi pe care Romania nu le-a avut in aproape doua milenii de existenta. Am parasit acest pamant sacru mai bogati si mai intariti duhovniceste si am ajuns int-un spatiu in care oamenii prin umorul si talentul lor artistic au omorat sobrietatea mortii. Si unde puteau sa dea oamenii piept cu moartea spunandu-i glume si zambindu-i in rime daca nu la Sapanta ? De aici am urmat drumurile serpuite de munte spre Manastirea Rohia, locul unde si-a gasit linistea sufleteasca Parintele Nicolae Steinhardt, autorul romanului "Jurnalul fericirii" in care afirma:"Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne-a chemat să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți."

Soarele pare sa ne paraseasca anuntand astfel finalul celei de a doua zi de pelerinaj care se incheie cu participarea la maslul de la Manastirea Casiel, unde l-am cunoscut pe Parintele Serafim, Duhovnicul si totodata ucenicul Parintelui Iustin Parvu. Dupa noaptea petrecuta aici am participat la Sfanta Liturghie la finalul careia Parintele ne-a adunat in jurul sau si ne-a vorbit ca de la inima de duhovnic la inima de ASCOR-ist insetat de cunoasere si preocupat de aflarea Adevarului. Eram asemenea unor pui adunati in jurul clostii. Dupa o rugaciune si o binecuvantare insotita de o"spalare " zdravana de raul ce salasluia in jurul si pe chipul nostrum, a sosit timpul sa ne despartim si de acest lacas si ne-am continuat pelerinajul ajungand astfel in fata icoanei Maicii Domnului de la Nicula, la vederea careia nu ne-am putut abtine din a rosti in gand «Nu lăsa Măicuţă / Să pierim pe cale, / Căci noi suntem fiii / Lacrimilor tale...». Am lasat in urma si acest "castel" duhovnicesc sa strajuiasca si sa vegheze in continuare asupra neputintelor noastre asa cum o face de 462 de ani si ne-am inceput drumul spre casa . Dar pana sa ajungem in locul de unde am pornit nu am putut rezista tentatiei de a poposi doar si pentru cateva minute la Manastirea Piatra Fantanele.

A ! Si era sa uit, de ingerasul pazitor si de pamanteanul meu pe care cu ardoare m-am straduit sa-l protejez pe parcusul pelerinajului si a caror nume le-am aflat si dezvaluit in timpul scurtului popas din Humor . Si asa cu sosirea in fata Manastirii Sfantul Ioan cel Nou am pus punct scurtului nostru pelerinaj in care am trait sentimente de fericire, liniste, iubire, pe parcursul caruia am varsat si cate o lacrima unii dintre noi dar sunt sigura ca stergerea acesteia a adus mai multa bucurie decat tristetea care-a nascut-o. Si mai sunt extrem de sigura de-un lucru ca niciunul dintre ASCOR-istii nostri nu a regretat acest pelerinaj si ca timpul petrecut impreuna a fost un timp castigat .

Slava lui Dumnezeu pentru toate!


 
Tabăra Naţională Studenţească "Pr. Teofil Părăian" la Mânăstirea Oaşa, judeţul Alba.
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

A.S.C.O.R., filialele Timişoara, Oradea, Alba-Iulia, Craiova, Liga Studenţilor din Timişoara, Cluj şi Oradea, Asociaţia ProTinereţe Alba, Organizaţia Tinerilor din Sibiu, Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti şi Fundaţia Pr. Galeriu vă invită în perioada 19 - 28 iulie în Tabăra Naţională Studenţească "Pr. Teofil Părăian" la Mânăstirea Oaşa, judeţul Alba.

Citeşte mai mult... [Tabăra Naţională Studenţească "Pr. Teofil Părăian" la Mânăstirea Oaşa, judeţul Alba.]
 
Pelerinaj în Maramureş
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

                                                                                                                                              18-20 mai 2013,

        Cu bucurie în suflet şi cu ajutorul Bunului Dumnezeu am pornit cu toţii înspre acest pelerinaj pe care l-am aşteptat de mult timp. Am plecat din Suceava sâmbătă 18 mai, într-o dimineaţă destul de răcoroasă. Prima oprire a fost la Mănăstirea Mestecăniş - Sfântul Pantelimon, care se află la 1200 m altitudine, în locul numit "Piciorul Lat" din Munţii Giumalău. Priveliştea de acolo de sus e pur şi simplu superbă!

        Prima zi a continuat cu vizitarea mănăstirii Sfânta Treime Prislop, cu hramul Schimbarea la Faţă, situată în locul unde răsare soarele peste Maramureş, în localitatea Borşa. Înainte de a ajunge la locul de cazare, am mai oprit la două mănăstiri: Moisei şi Dragomireşti.

        Seara, ne-a întâmpinat apusul la poarta mănăstirii Bârsana, un loc pe care eu personal (Roxana), îl consider Raiul pe pământ. O multitudine de flori şi miresme îţi încântă privirea, simţurile şi sufletul.

        A doua zi am participat cu toţii, bucovineni, maramureşeni şi oameni din alte colţuri ale ţării la slujba Sfintei Liturghii, care a început în jurul orei 9:30. A fost o zi însorită şi foarte plăcută.

Citeşte mai mult... [Pelerinaj în Maramureş]
 
POPAS ÎNTR-UN LOC BINECUVÂNTAT (PETRU VODĂ)
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

         În perioada 4-7 aprilie, un grup de opt ascorişti, la invitaţia maicii Varahila-egumena mănăstirii Paltin din Petru Vodă, ne-am alăturat obştii atât la rugaciune, participând la slujbe, cât şi la treburile zilnice, având diverse ascultări: la lemne, la seră, la trapeză şi altele.
          Ca de fiecare dată, am muncit cu mult drag şi spor, gândindu-ne că facem şi noi ceva, atât cât ne stă în putinţă pentru aceste suflete iubite de Dumnezeu, ce s-au depărtat de lume, închinându-şi viaţa Aceluia ce a zidit-o.
          O bucurie în plus a fost faptul că de această dată ni s-au alăturat şi fraţii de la A.S.C.O.R. Bacău, care au venit în număr de cinci şi au lucrat împreună cu noi.
          Ziua munceam iar noaptea participam la frumoasele şi înălţătoarele slujbe, unde ne odihneam şi ne întăream sufleteşte şi trupeşte.
          Momentul central, ca de fiecare dată l-a constituit întâlnirea cu iubitul nostru părinte Iustin Pârvu. Cu dragoste ne-a primit, ne-a binecuvântat şi ne-a vorbit, împărtăşindu-ne şi nouă din harul său. Stând în genunchi înaintea lui şi privindu-i chipul simţeai că ai înainte un om ceresc, un om sfinţit, în prezenţa căruia îţi vezi adevărata stare a sufletului tău şi realizezi cât de departe eşti de asemănarea cu Dumnezeu spre care suntem toţi chemaţi.
          Suntem recunoscători bunului Dumnezeu pentru binecuvântarea de a-l întâlni pe acest mare părinte şi ne rugăm să-i dăruiască multă sănătate şi putere pentru a ne bucura de sfaturile şi rugăciunile sfinţiei lui şi în continuare, pentru că avem nevoie în aceste vremuri grele de asemenea povăţuitori care să ne ajute şi să ne întărească pe noi cei slabi.
          Aceste zile au fost binefăcătoare pentru noi şi cu sufletele împăcate şi mai întăriţi ne-am despărţit de maici şi de mănăstire cu promisiunea că vom reveni curând.
          Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte frumos le rânduieşte pentru noi toţi şi deşi suntem nevrednici, El totuşi ne copleşeşte cu iubirea Lui.
          Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 
Vestea Nasterii Domnului transmisa dincolo de granite
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

[sigplus] Critical error: Image gallery folder 6ian.cernauti is expected to be a path relative to the image base folder specified in the back-end.



’’Toată obştea creştinească       

Astăzi să se veselească    

Că stea mare s-o ivitu                            

Sus la Sfântu Răsăritu’’                                     

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu am petrecut această perioadă a sărbătorilor de iarnă, începând cu vestirea Naşterii Mântuitorului şi sfârşind cu Botezul Domnului, perioadă în care am încercat să simţim şi să transmitem această bucurie tuturor celor care cu căldură ne-au primit şi ascultat.

Însă nu am vrut ca această bucurie să se oprească aici.....Dorinţa noastră neasemuită a fost de a împărtăşi această bucurie cu fraţii noştri din Bucovina de Nord.

Din diferite colţuri ale ţării(Iaşi, Ploieşti, Timişoara, Suceava şi Pătrăuţi), ne-am adunat un grup de 21 de tineri, care cu nădejde în Dumnezeu şi cu credinţă în suflet, am pornit duminică, 6 ianuarie să transmitem bucuria Naşterii Domnului şi în satele româneşti din Ucraina şi nu numai. Cât, despre vestimentaţia fiecăruia, am încercat să fim autentici, aşa că ne-am îmbrăcat în costume populare sau cum spunea o fetiţă din Ucraina ’’...îmbrăcaţi româneşte..’’.

Prima oprire a fost in satul Bairachi, unde am fost primiţi cu multă căldură de părintele Constantin şi fiul sfinţiei sale, părintele Petru, care alături de întreaga familie, ne-au ospătat şi ne-au împărtăşit câteva detalii despre vieţuirea consătenilor de aici. Iar ca bucuria să fie deplină, am participat şi la Slujba Vecerniei, la finalul căreia  i-am colindat pe credincioşi.

{gallery}6ian.cernauti{/gallery}

Citeşte mai mult... [Vestea Nasterii Domnului transmisa dincolo de granite]
 


Pagina 1 din 8