Tabără de muncă şi pelerinaj la Petru Vodă
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

[sigplus] Critical error: Image gallery folder 12.11.2012 is expected to be a path relative to the image base folder specified in the back-end.

         În urmă cu o săptămână şi ceva, când eram pe frumoasele meleaguri ale Rarăului, Dinu a primit un telefon care ne-a adus zâmbetele pe feţele noastre, ale celor prezenţi în drumeţie. Maica Varahela ne anunţa cu multă dragoste şi bucurie că ne aşteaptă la Mănăstirea Paltin pentru a  ajuta la treabă, dar şi pentru a ne ruga Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului împreună cu maicile şi surorile de la mănăstire.

       Din diverse motive nu am putut sa pornim toţi la drum la aceeaşi oră, dar cu voia lui Dumnezeu am ajuns cu toţii voioşi şi dornici să ajutăm la treabă în ziua de vineri, 9 noiembrie. O parte au început munca la lemne de vineri dimineaţa, mai exact Ovidiu, Manuel şi Cristina. Spre seară, am ajuns şi noi (Dinu, Teodor, Alex, Lavinia şi Roxana) la mănăstire. Drumul din Suceava până la Petru Vodă a durat câteva ceasuri, motiv pentru care vineri nu am mai reuşit să prindem lumina zilei ca să începem a lucra. Eram bucuroşi că am ajuns în locul în care suntem aşteptaţi cu atâta drag. Într-adevăr, am venit în primul rând pentru a ajuta la muncă, dar în acelaşi timp însetaţi de vorbele pline de har ale părintelui Iustin Pârvu. Cu ajutorul maicii Varahela, am reuşit vineri seara să intrăm la părintele Iustin pentru a ne binecuvânta şi pentru a primi câteva cuvinte pline de înţelepciune şi adevăr. Cu răbdare şi dragoste, am luat binecuvântarea şi am ascultat cuvintele părintelui stareţ, urmând apoi să mergem la odihnă pentru a fi pregătiţi pentru munca ce ne aştepta a doua zi.

      A doua zi dimineaţa, am început munca la lemne cu spor şi cu zâmbetul pe faţă. În ciuda vremii posomorâte, a ploii şi a frigului, nu ne-am descurajat, ci dimpotrivă, ne continuam munca cu aceeaşi credinţă şi bucurie. E mult mai uşor când lucrezi în echipă...parcă nu mai simţi frigul şi oboseala, munca e mai uşoară şi timpul trece mai repede. Aşa cum cu dragoste, răbdare şi muncă se construieşte ceva frumos şi trainic, aşa şi noi din mână în mână, lemn pe lemn, am reuşit să ajutăm la o parte la ceea ce era acolo.

      La amiază, am avut bucuria de a porni înspre Moţca, locul în care s-a sfinţit o troiţă închinată celor care s-au sacrificat pentru neamul românesc în anul 1944. Aceşti oameni curajoşi au mărturisit astfel credinţa lor dreaptă şi dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Întâi s-a făcut slujba de pomenire a eroilor la biserica din Moţca, slujbă la care a participat şi a slujit şi părintele Iustin Pârvu. Au fost nişte momente foarte profunde care te pătrundeau până în adâncul sufletului. Să ai inima de piatră şi tot te cuprindeau emoţiile şi durerea pentru cei care au fost condamnati la moarte şi pentru cei care au suferit atâta durere prin pierderea celor dragi. După atâţia ani, oamenii îi pomenesc şi acum pe cei care s-au jertfit pentru Hristos şi ţară.

      Slujba de sfinţire a troiţei a fost la fel de emoţionantă şi plină de recunoştinţă pentru eroii neamului nostru. Şi la această slujbă părintele Iustin a fost prezent, slujbă la care a participat şi IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei. Pentru noi a fost un prilej de bucurie să il avem aproape pe părintele Iustin câteva ceasuri. Spre seară ne-am întors înapoi la Petru Vodă, unde ne-am odihnit puţin şi apoi ne-am pregătit pentru a merge la slujba de priveghere care a început la ora 19. Cântările maicilor şi rugăciunile înălţate Domnului nostru Iisus Hristos şi Maicii Domnului la această slujbă de priveghere sunt deosebite, şi în acele momente reuşeşti parcă să fi mai aproape sufleteşte de Dumnezeu.

        În a treia zi din drumeţia noastră, mai exact duminică, am ales să participăm la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Petru Vodă (de călugări). În jur de ora 9 am ajuns, dar înainte de a intra în biserică, am mers la cimitir pentru a ne aduce aminte de câteva personalităţi care s-au jertfit prin dragoste şi credinţă pentru Hristos şi neam, într-o perioadă grea a ţării noastre, într-o perioadă în care credinţa oamenilor a fost greu încercată, mai exact comunismul. Cele mai cunoscute nume sunt Gheorghe Calciu şi Radu Gyr.         

         După Sfânta Liturghie am luat masa de prânz tot la mănăstirea Petru Vodă, unde am ascultat şi cuvinte de învăţătură. Aceste cuvinte făceau referire la faptul că omul cu bani este de fapt mai sărac decât cel fără bani. Dacă un om sărac şi unul bogat ar primi amândoi aceeaşi sumă de bani şi li s-ar lua apoi, cine ar suferi mai mult, bogatul sau săracul? Bineînteles că bogatul, pentru că el pune preţ mai mult pe cele materiale decât pe cele sufleteşti. Şi acestea au fost doar câteva din cuvintele de învăţătură pe care le-am auzit. Alte cuvinte de folos cu care am rămas de la predica de după Sfânta Liturghie este că datoria noastră de creştini este să îi ajutăm cu vorbe duhovniceşti pe semenii noştrii când se află în păcat sau ispite. Chiar dacă ne ascultă sau nu, e de datoria noastră, daca nu facem asta, vom răspunde în faţa lui Dumnezeu!

        Bucuroşi, ne-am întors înapoi la Mănăstirea Paltin pentru a mai petrece câteva momente acolo, pentru a ne face bagajele şi pentru a ne lua rămas bun de la maica Varahela care ne iubeşte atât de mult. După o scurtă plimbare pe munte, ne-am întors la trapeză unde am găsit-o pe maică, şi, ca înainte de plecare, ne-a zis câteva cuvinte pline de adevăr, îndemn şi credinţă. Ne-a făcut să înţelegem că noi ca ascorişti avem o răspundere foarte mare şi trebuie să ne rugăm mult ca să trecem peste toate încercările ce vor veni.

             Seara, am pornit înapoi spre Suceava, mulţumiţi şi bucuroşi că am putut să dăm o mână de ajutor maicilor şi surorilor de la Mănăstirea Paltin din Petru Vodă.

               

             Mulţumim Bunului şi Multmilostivului Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru că ne-a dat credinţă şi putere să ajutăm la treabă, dar şi pentru momentele frumoase şi cuvintele de folos pe care le-am primit!

 

  

Mai jos veţi citi impresiile şi gândurile cu care au rămas doi ascorişti în urma drumeţiei la Petru Vodă:

Ovidiu: Clipe bune ţie celui ce o să citeşti!

          Vroiam să vă povestesc cele ce le-am trăit, noi, o mână de copii năstruşnici în ultimele zile. O să îţi fac poftă de o felie de cozonac şi un paharuţ de must, care au fost mult prea minunate, şi, ştii de ce? Cozonacul a fost în  prezenţa maicii Varahela, ce ne-a ţinut un frumos cuvânt şi un îndemn de luptă, iar mustul a fost primit din mâinile părintelui Justin. Primul cuvânt spus de părintele a fost "mântuire", pentru că suntem soldăţei în această luptă din care trebuie să ne ajutăm şi să ieşim învingători.

        În duminica în care am fost primiţi cu braţe şi cu suflete mult mai calde decat aş fi meritat, s-a citit pilda Samarineanului milostiv. Şi această mare bucurie a noastră a simţit o umbră, o umbră că noi am reuşit a ne desfăta de bunătăţile pământeşti şi duhovniceşti, în timp ce tu, cititorule, şi alti fraţi ai noştri, nu aţi reusit să fiţi cu noi aici.

         Şi or să fie zile , şi or să fie şi multe alte activităţi în care unitatea, credinţa, ţelul şi urmarea credinţei noastre, nădăjduim că o să ne facă buni şi bravi camarazi de "arme" în lupta cea dreaptă.

         În încheiere, o să vă scriu cuvântul ce maica  ni l-a lăsat în suflete, chiar înainte de plecare: "daca  Dumnezeu v-a dăruit să fiţi ascorişti, să ştiţi că nu-i întâmplător".

        Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Roxana: “Am şovăit mult până să iau o decizie în legătură cu plecarea în această drumeţie din cauza feluritelor motive, dar ceva mă îndemna să merg. Ce bucurie am simţit că pot să merg şi nimic altceva nu era mai important decât plecarea mea la Petru Vodă!

         Liniştea, pacea şi sfinţenia pe care le găseşti în acest loc nu le găseşti şi nu le trăieşti oriunde. Merită fiecare pas pe care îl faci ca să ajungi la această mănăstire de maici. Momentele petrecute acolo şi cuvintele de învăţătură mi-au rămas în suflet. E de admirat şi de preţuit mănăstirea Paltin, condusă şi organizată de părintele Iustin, care se dedică atât de mult oamenilor, care ajută oamenii atât bolnavi trupeşte, cât şi sufleteşte.

Am rămas uimită cu câtă admiraţie şi dragoste vorbeşte maica Varahela despre părintele Iustin. Ştie multe cuvinte folositoare şi pline de adevăr şi credinţă de la părintele, şi chiar înainte de a pleca, am avut bucuria de a asculta câteva cuvinte de mare folos. Pe mine îndemnurile şi sfaturile care ne-a zis maica m-au cutremurat şi mi-au dat mult de gândit. Noi, ca ascorişti, avem o misiune şi nu e uşoară, e o misiune care cere multă responsabilitate, credinţă şi nădejde în Dumnezeu. Mi-au rămas în minte cuvintele maicii. Cât ne mai poate răbda? Şi paharul lui Dumnezeu se umple la un moment dat.

        Şi de la mănăstirea Petru Vodă de călugări am rămas cu câteva cuvinte duhovniceşti în minte şi suflet. Viaţa asta e trecătoare, dragostea de bani şi avuţia nu te fac mai bogat, ci mai sărac. Datoria noastră de creştini este să ne ajutăm aproapele când se află în necaz şi ispită şi să nu rămânem indiferenţi la durerea acestuia.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu că am reuşit să ajung în această frumoasă drumeţie, pentru cuvintele de folos, pentru puterea de a lucra şi pentru toate momentele binecuvântate!

{gallery}12.11.2012{/gallery}