Vestea Nasterii Domnului transmisa dincolo de granite
Activitati - Pelerinaje si Drumetii

[sigplus] Critical error: Image gallery folder 6ian.cernauti is expected to be a path relative to the image base folder specified in the back-end.



’’Toată obştea creştinească       

Astăzi să se veselească    

Că stea mare s-o ivitu                            

Sus la Sfântu Răsăritu’’                                     

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu am petrecut această perioadă a sărbătorilor de iarnă, începând cu vestirea Naşterii Mântuitorului şi sfârşind cu Botezul Domnului, perioadă în care am încercat să simţim şi să transmitem această bucurie tuturor celor care cu căldură ne-au primit şi ascultat.

Însă nu am vrut ca această bucurie să se oprească aici.....Dorinţa noastră neasemuită a fost de a împărtăşi această bucurie cu fraţii noştri din Bucovina de Nord.

Din diferite colţuri ale ţării(Iaşi, Ploieşti, Timişoara, Suceava şi Pătrăuţi), ne-am adunat un grup de 21 de tineri, care cu nădejde în Dumnezeu şi cu credinţă în suflet, am pornit duminică, 6 ianuarie să transmitem bucuria Naşterii Domnului şi în satele româneşti din Ucraina şi nu numai. Cât, despre vestimentaţia fiecăruia, am încercat să fim autentici, aşa că ne-am îmbrăcat în costume populare sau cum spunea o fetiţă din Ucraina ’’...îmbrăcaţi româneşte..’’.

Prima oprire a fost in satul Bairachi, unde am fost primiţi cu multă căldură de părintele Constantin şi fiul sfinţiei sale, părintele Petru, care alături de întreaga familie, ne-au ospătat şi ne-au împărtăşit câteva detalii despre vieţuirea consătenilor de aici. Iar ca bucuria să fie deplină, am participat şi la Slujba Vecerniei, la finalul căreia  i-am colindat pe credincioşi.

{gallery}6ian.cernauti{/gallery} Apoi , cu speranţa că vom poposi şi la anul în acest sat atât de primitor, am pornit spre  mănăstirea Bănceni unde am stat două zile.

În prima zi am participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfinţitul Longhin iar  la sfârşit am avut deosebita plăcere de a colinda acei credincioşi alături de corul maicilor de la Mănastirea Petru Vodă. Ne-am bucurat să aflăm şi aici o gazdă la fel de călduroasă, care ne-a primit cu multă ospitalitate.

A doua zi am pornit spre oraşul Cernăuţi, unde am avut onoarea de a-l colinda pe Episcopul  Miletie care a fost profund impresionat de prezenţa noastră şi care a mărturisit că ’’Bucovina este pământul tuturor românilor’’. Spre seară am poposit  şi la mănăstirea Boian. În drumul nostru ne-am abătut şi pe la câteva case ale sătenilor care ne-au întâmpinat cu braţele deschise. Atunci am simţit întoarcerea într-o copilărie de vis...

A treia zi  am adus vestea Întrupării Mântuitorului şi copilaşilor din satul Molniţa care sunt sub ocrotirea părintelui Mihail Jar(Preasfinţitul Longhin). În drum spre Pătrăuţi,satul natal al coordonatorului nostru Ştefan Luchinciuc, ne-am oprit şi la fabrica de lemn din orăşelul Hliboca. Angajaţii de acolo  chiar dacă nu ştiau toţi limba română,  au fost surpinşi de prezenţa noastră şi ne-au mulţumit pentru  colind.

Fiind şi oameni care nu ştiau limba romană, am învăţat o colindă în limba ucraineană, pe care am adăugat-o în repertoriul nostru.

Ajunşi în satul Pătrăuţi ne simţeam ca pe meleagurile noastre. După participarea  la Sf. Liturghie la care am cântat spre slava lui Dumnezeu, părintele ne-a mulţumit. După prânz, noi, neobosiţi am umblat cu colinda iar sătenii, care sunt foarte primitori, buni şi iubitori, împreună cu primarul ne-au invitat şi la un concert organizat  acolo.

La final , primarul şi-a exprimat deosebita plăcere de a avea alături un grup de colindători tocmai din România. Apoi am ajuns şi la căminele de  bătrâni din Petriceanca, unde entuziasmul şi încântarea se citeau pe chipurile acelor femei suferinde. Toate satele prin care am colindat sunt nişte locuri foarte frumoase, au simplitatea pe care noi am uitat-o demult (nu mă refer la situaţia materială).

Cu un bagaj de amintiri plăcute şi cu dorinţa de a ne reîntoarce, a sosit şi momentul când o parte din grup a fost nevoită să se întoarcă iar ceilalţi şi-au continuat frumoasa experienţă, ajungând până în capitala Ucrainei, Kiev.

Acolo am poposit în Lavra Pecerska, unde am vizitat împrejurimile. Apoi ne-am îndreptat paşii spre mănăstirea Vedenskaia. Ne-am închinat la moaştele Sfintei Dimitria şi Olimpiada; acolo am colindat călugării şi oamenii care se aflau în biserică.

Apoi ne-am întors în Lavră unde am adus bucuria Naşterii Domnului şi călugărilor de acolo . Tot aici am vizitat şi ne-am închinat la moaştele sfinţilor din Peşterile Apropiate şi  Peşterile Sfinţilor Antonie şi Teodosie. Tot în aceiaşi zi am colindat şi la Academia Teologică. Următoarea oprire a fost la mănăstirea Pocrovsk, unde obştea măicuţelor ne-au primit cu dragoste şi uimire. Spre seară am avut prilejul să participăm la o conferinţă cu tinerii, la finalul căreia am fost încântaţi , că prin colindele noastre am adus vestea  minunată şi acestora. În următoarea zi am paticipat la Sfânta Liturghie de la mănăstirea unde se află moaştele Sfântului Iona. Întorcându-ne spre Lavră am colindat şi prin autobuz. În orice mijloc de transport, cu care ne deplasam, colindam chiar si in metrou, taxi sau pe strada. Spre uimirea noastră, toţi erau încântaţi de această iniţiativă. Spre seară, înainte să ne intoarcem în Cernăuţi, am mers să vedem centrul oraşului Kiev, unde a fost foarte frumos. Totul era împodobit ca într-o poveste iar bradul, pe lângă că era foarte înalt, avea  instalaţia după un design deosebit. Apoi ne-am întors in oraşul Cernăuţi.

Penultima zi am petrecut-o la derdeluş unde ne-am dat cu sania şi am făcut îngeraşi pe zăpadă iar seara am participat la Slujba Vecerniei dar nu înainte de a merge cu colinda  la părintele Constantin din satul Bahrineşti, care a spus că bucuria pe care o simte că am ajuns si aici nu se poate descrie în cuvinte.

În ultima zi de pelerinaj am asistat la Sfânta Liturghie, tot în acest sat, unde ni s-a oferit ocazia să cântăm şi noi la strană. La sfârşit am colindat şi credincioşii care se aflau în biserică.

Dragostea cu care am fost primiţi şi căldura cu care ni s-a vorbit a contat foarte mult pentru noi. Chiar dacă a fost  prima dată când ne-am văzut cu acei oameni parcă ne cunoşteam de o viaţă.

Sentimentul pe care l-am simţit în acele momente a fost de bucurie, muţumire în suflet,  uimire, căldură şi speranţa că vom ajunge şi la anul pe aceste meleaguri.

Apoi, mulţumind lui Dumnezeu ne-am întors la casele noastre.

 

  A fost o săptămână de neuitat.....